Rubinul cu şapte stele

     Totul părea atât de real, încât cu greu puteam să-mi imaginez că re-trăiam ceva ce mi se mai întâmplase o dat . Şi, totuşi, fiecare episod se consuma, nu ca un pas nou în logica lucrurilor, ci ca ceva mai dinainte stabilit. Aşa îşi râde de noi memoria, atât pentru cele bune cât şi pentru cele rele, pentru plăceri şi pentru suferințe, pentru bucurii şi pentru neca-zuri. Astfel, viața capătă un gust dulce-amar, iar ceea ce a fost odat făcut devine etern. Iar şi, aceeaşi luntre uşoară, încetând să mai săgeteze apele calme, cu vâslele sclipind în lumin şi r spândind stropi.....