Miezul noptii intr-un cimitir cufundat in ceata. Probabil ca nu exista pe pamint loc mai intunecos decit acesta, i§i spuse Annie Petrie. Scuturata de un fior i§i strinse mai bine mantia la git. In viata ei nu mai fusese a§a de inspaimintata, insa zvonurile cu privire la barbatul pe care urma sa-l intilneasca erau foarte precise. II puteai intilni numai la ora §i in locul ales de el, altfel nu aparea. Se gindise §i se razgindise de o mie de ori daca sa vina sau nu aici, in noaptea asta. Nervii nu o mai tineau, iar dimineata cind se sculase, gasise un bilet pe noptiera. Apucase bucatica de hirtie cu degete tremuratoare, ingrozita la gindul ca omul intrase in locuinta ei in timpul noptii. Reu§ise sa treaca cumva de u?ile ei zavorite §i de obloanele de la ferestre. Se simtea de parea ar fi fost vizitata de o stafie. Nu auzise absolut nimic, nici macar un sunet care sa tradeze prezenta intrusului.