Se spune că, o dată cu moartea, totul devine limpede; Ensei Tankado ştia acum că e adevărat. În vreme ce îşi încleşta mâna în piept de durere şi cădea la pă- mânt, îşi dădu seama de grozăvia greşelii pe care o fă- cuse. În jurul lui se strângeau oameni, grăbiţi să dea o mână de ajutor. Însă Tankado nu voia ajutor - era prea târziu pentru aşa ceva. Tremurând, îşi înălţă mâna stângă, cu degetele întinse. "Uitaţi-vă la mâna mea!" Chipurile din jur se holbau, însă era clar că nu pricepeau mesajul. Pe degetele lui trona un inel auriu gravat. Gravura luci preţ de o clipă în soarele andaluz. Ensei Tankado ştia că era ultimul licăr de lumină pe care avea să îl mai vadă.