Fericirea mea esti tu

de Jamie Mcguire
Copertă Fericirea mea esti tu
Titlu:
Fericirea mea esti tu
Autor:
Categorie:
Anul Publicării:
ISBN:

Deşi era transpirată şi respira sacadat, nu părea
bolnavă. Pielea ei nu avea acel luciu atractiv cu care
eram obişnuit, iar ochii ei nu erau la fel de strălucitori,
însă rămânea la fel de frumoasă. Cea mai frumoasă
femeie pe care aveam s-o văd vreodată.
Mâna i-a căzut de pe pat, iar degetele i s-au mişcat
uşor. Ochii mei s-au plimbat de la unghiile ei galbene şi
subţiri la braţul firav, apoi spre umărul osos, ajungând în
cele din urmă la ochi. Se uita la mine, pleoapele ei fiind
două cute, şi era suficient pentru a-mi da de înţeles că
ştia că sunt aici. Asta îmi plăcea la ea. Când se uita la
mine, mă vedea cu adevărat. Deşi avea alte zeci de
lucruri pe care trebuia să le facă, nu mă ignora niciodată
şi nici nu mă întrerupea din depănatul poveştilor mele
stupide. Mă asculta, iar asta o făcea cu adevărat fericită.
Toţi ceilalţi păreau să încuviinţeze fără să asculte, nu
însă şi ea. Niciodată.
— Travis, mi-a spus, pe un ton răguşit. Şi-a dres
vocea, schiţând un zâmbet vag. Vino aici, scumpule. E-n
regulă. Vino-ncoa.
Tata m-a atins cu degetele pe ceafa şi m-a împins,
ascultând-o, între timp, pe asistentă. Îi spunea Becky.
Venise pentru prima dată la noi acasă cu câteva zile în
urmă. Vorba îi era blândă, avea ochi destul tic frumoşi,
însă mie nu-mi plăcea de Becky. Nu puteam explica de
ce, dar simplul fapt că era acolo mă înspăimânta. Ştiu
că, probabil, se afla acolo ca să ajute, dar nu mi se părea
un lucru bun, cu toate că lata n-avea nimic cu ea.
Ghiontul dat de el m-a făcut să înaintez cu câţiva paşi,
suficient de aproape pentru ca mama să mă poată atinge.
Şi-a întins degetele lungi şi elegante şi m-a mângâiat pe
mână.
— E-n regulă, Travis, mi-a şoptit ea. Mami vrea să-ţi
spună ceva.
Mi-am vârât degetul în gură. Nu aveam astâmpăr.
Faptul că am dat din cap a făcut-o să zâmbească şi mai
tare, astfel că, atunci când m-am apropiat de chipul ei,
am făcut tot felul de mişcări largi cu capul.
Cu toată puterea pe care o mai avea, m-a tras mai
aproape, iar apoi a inspirat.
— Fiule, ceea ce am să te rog va fi foarte greu. Ştiu că
poţi s-o faci, fiindcă acum eşti băiat mare.
Am încuviinţat din nou, zâmbindu-i la rându-mi, cu
toate că nu voiam să fac asta. Nu mi se părea normal să
zâmbesc când ea arăta atât de obosită şi se simţea atât de
rău, dar curajul meu o făcea fericită. Aşa că eram
curajos.
— Travis, trebuie să asculţi cu atenţie ceea ce am să-ţi
spun şi, cel mai important, trebuie să-ţi aduci aminte de
asta. Va fi foarte greu. Şi eu am încercat să-mi amintesc
anumite lucruri de când aveam trei ani şi…
A tăcut pentru câteva clipe, durerea fiind
insuportabilă.
— Diane, te doare tare? A întrebat-o Becky, făcându-i
o injecţie intravenoasă.
După câteva clipe, mami s-a relaxat. A inspirat din
nou şi a început să vorbească.
— Poţi să faci asta pentru mami? Poţi să ţii minte ceţi
voi spune?
Am încuviinţat din nou, iar ea m-a atins cu degetele
pe obraz.
Erau reci. Şi-a ţinut mâna ridicată doar pentru câteva
secunde, după care a început să tremure, într-un final
lăsând-o să-i cadă pe pat.
— În primul rând, e-n regulă să fii trist. E-n regulă să
simţi anumite lucruri. Să-ţi aminteşti asta. În al doilea
rând, fii copil cât poţi de mult. Joacă-te, Travis. Rămâi
inocent – ochii i s-au închis – iar tu şi fraţii tăi să aveţi
grijă unul de celălalt şi împreună să aveţi grijă de tatăl
vostru. Chiar şi când vei creşte şi te vei muta, e
important să revii acasă. Bine?
Dădeam din cap în sus şi în jos, disperat să-i fac pe
plac.

Fericirea mea esti tu
400
1.025