Cimitirul din Praga

de Umberto Eco
Copertă Cimitirul din Praga
Titlu:
Cimitirul din Praga
Autor:
Anul Publicării:
ISBN:
Ne pare rău, această carte nu este disponibilă momentan.

Trecătorul care-n dimineaţa aceea cenuşie din martie 1897 ar fi străbătut pe propriu-i risc place Maubert, sau Maub, cum o numeau borfaşii (fost centru al vieţii universitare în Evul Mediu, când adăpostea mulţimea studenţilor ce frecventau Facultatea de Arte din Vicus Stramineus sau rue du Fouarre, iar mai târziu loc al execuţiei unor apostoli ai gândirii libere, precum Etienne Dolet), s-ar fi pomenit într-unul din puţinele locuri ale Parisului cruţate de demolările baronului Haussmann, într-o încâlcire de străduţe rău mirositoare, tăiate în două sectoare de canalul Bievre, care în zona aceea încă ieşea la iveală din măruntaiele metropolei, unde fusese de multă vreme îngrădit, ca să se arunce febricitând, horcăind şi viermuind în Sena, aflată în apropiere.

Din piaţa Maubert, tăiată acum de boulevard Saint-Germain, se mai desprindea un păienjeniş de străzi mici, ca rue Maître-Albert, rue Saint-Severin, rue Galande, rue de la Bucherie, rue saint Julien le Pauvre, până la rue de la Huchette, presărate cu hoteluri sordide, ţinute în general de inşi de prin Auvergne, nişte hangii de o lăcomie legendară, care cereau un franc pentru prima noapte şi patruzeci de cenţi pentru următoarele (plus douăzeci de bani dacă mai voiai şi un cearşaf). Dacă după aceea ar fi luat-o pe rue Sauton, pe la jumătatea ei, între un bordel travestit în berărie şi o tavernă în care se servea, cu vin foarte prost, un prânz de câţiva bănuţi (încă din epoca aceea puţini, însă atât îşi puteau permite studenţii de la Sorbona aflată nu departe), ar fi dat de o fundătură care se numea, pe atunci, impasse Maubert, însă înainte de 1865 se numea cul-de-sac d'Amboise, iar cu şi mai mulţi ani înainte găzduia un tapis-franc (în limbajul lumii interlope, o bombă, o ospătărie de rangul cel mai prizărit, ţinută de regulă de careva certat cu legea şi frecventată de ocnaşi abia ieşiţi din temniţă) şi rămăsese cu o faimă tristă şi pentru că în secolul al XVIII-Iea acolo se ridica laboratorul a trei otrăvitoare celebre, ce fuseseră găsite într-o zi asfixiate de aburii unor substanţe mortale pe care le distilau pe plitele lor.

Cimitirul din Praga
0
134